Increderea in aproapele tau

atunci cand aproapele tau este o bucata mare de fier, dotata cu diverse optiuni, cu forme alungite sau compacte, de culori diferite, moale sau butucanoasa, sprintena sau lenesa sub titlul de automobil. atunci cand ai palpitatii numai la gandul ca urmeaza sa faci o depasire, atunci cand bagi intr-o treapta mult inferioara inainte de orice curba pentru cazul in care n-o sa mai ai frane, sa te poti incetini cu frana de motor, atunci cand iti faci un plan de backup chiar si pentru cea mai simpla manevra, gen aprinsul farurilor sau stersul parbrizului, atunci cand nu mai dai muzica tare in automobil ca sa fii la curent cu ce mai zice motorul, mereu la curent…

ei, atunci, e clar, nu mai ai incredere…

este vorba de varianta asiatica a modernizatului german Opel Kadett. doamnelor si domnilor, Cielo!!! Daewoooo Cielo!!

Nava spatiala a lui Stefan, masina-erou, device-ul all-in-one, mijlocul de transport atat de iubit de noi toti pana la momentul in care ne-am pierdut increderea, Daewoo Cielo!

culmea, Kadett-ul e o masina-atlet-de-rezistenta. este foarte simpla, este ieftina de intretinut, consuma relativ putin, este practica, iar acasa, la mine, este visul oricarui basarabean care, in sfarsit s-a convins ca Moskvich sau Lada sunt VARZA si au hotarat sa treaca la o masina straina.  la Kadett. cam asa s-a intamplat si in romania, cand a inceput invazia de masini straine rezonabile, superioare “reginei traseului”, Dacia. toata lumea a tabarat de daewoo. taximetristii si tineretul pe Tico, taximetristele si tineretul pe Matiz, patronii si viitorii politicieni pe Leganza, gospodarii pe Nubira, iar omul de rand, pe Cielo. au castigat aia de rand. pentru ca tico si matiz-urile sunt biciclete, s-au distrus cat ai zice “tico”, leganza nu merita nici 30% din cat costa si iti manca viata si banii pe paine cand venea vorba de deservire, iar nubira, cu caracterul ei sportiv n-a ajuns niciodata spotiva. nici cu caracter. cielo a rezistat in timp, si-a facut treaba, si-a scos banii, a mers si a mers pana si-a dat sufletul.

Cielo-ul lui Stefan si-a dat si el sufletul acum cativa ani. minunea este ca inca merge. ca un cal mort si impaiat, la care s-au atasat niste roti de skateboard si este folosit in continuare pentru echitatie. Stefan este singurul care mai are incredere in automobilul lui.

mi-am promis sa nu mai urc nici la, nici langa volanul acestui exponat, dar nu pot sa nu respect incapatanarea cu care isi duce zilele aceasta masina-simbol.

P.S. Stefane, am un pont pentru tine: VW Golf 3, benzina, 1,6 L, 4 usi, jante din aliaj, stare foarte buna, in Brasov. 2350 Euro, foarte negociabil.  tel 0766.669.001.   L-am vazut si mi-am imaginat cum ar fi…

observator

ce poate fi mai relaxant decat o calatorie de unul singur intr-un compartiment de accelerat de la bucuresti pana la cluj? (raspuns: o calatorie la volanul propriului benz, tot singur, tot dis-de-dimineata, tot pana la cluj, eventual!!!)

aveam muzica in casti si baterie la player cat sa ma tina pana la viena, dar asta puteam doar sa-mi imaginez, pentru ca destinatia mea era mult mai aproape si foarte bine descrisa in biletul cfr. aveam cafea si apa – cafeaua bauta-n gara este geniala, pentru ca are cu totul si cu totul alt gust, alt sens, alt pret, si multe alte valente. aveam ochelari de soare, pentru ca soarele de dimineata este asurzitor de puternic si plin de valente si el.  pe scurt, totul era perfect!

pana treci de ploiesti, e plictiseala, acelesi imagini, aceleasi zone industriale si miros de petrol, pentru ca le-ai vazut de-atatea ori, indiferent de destinatie, ploiesti-ul este si va ramane un satelit urat al bucurestiului (dpdv cfr). dar dupa campina treaba se schimba, apar chestii la care sa te holbezi. chestii care se transforma in videoclip la muzica din casti. am inceput discret playlist-ul cu Nik Bartsch, un jazz monoton-minimalist care devine extrem de tonifiant daca nu-l analizezi si il lasi doar sa curga. apare relieful, scapi de campie, incepe diversitatea, dispare traficul, apar casutele-cochete, dispar blocurile si planeta petrom. totul e perfect.

am facut observatii asupra sperietorilor amplasate de oameni pe parcelele lor de pamant. am descoperit ca exista un fashion al sperietorilor! vesmintele lor evolueaza odata cu oamenii si timpurile pe care le traim. nu am mai vazut paparude facute din lemn. cu palarii din paie, fara haine propriu-zise, improvizate din ce-a gasit omu prin gospodarie, asa cum era pe vremuri. mai nou, sperietorile au blugi, camasi si tricouri, iar pe cap, sepci, palarii (cumparate din mamaia, probabil), blazer-e, caciuli si poate chiar si turbane, pentru cei care cred in fenomenul 11 septembrie, cei care-l respecta pe G.W. Bush, sau cei care vor sa dea o nota de teroare acestor personaje minunate!  de fapt, cel mai bun exemplu ca sperietorile au evoluat enorm: politia romana si politaii lor gonflabili, masinile-de-politie-sperietori si culmea, radarul-fals-sperietoare!!!  baaaaaaai, ce vremuri! (eu cred ca asta e motivul aparitiei pe piata a tigarei electronice, e si ea un fel de sperietoare-de-consum). perfect, sa trecem mai departe.

odata intrat in zona de munte-de-luat-in-serios, treba s-a schimbat in SI MAI bine! mi-am schimbat si muzica, putin LCD Soundsystem pentru durinpulismul electronic abordat, putin Amon Tobin pentru durinpulismul frecventelor sonore  (amon tobin ascultat la volum incet, e ca si o nunta la care muzica se asculta in casti, adica nu, asa nu!) si putin radiohead pentru durinpulism in general. perfect! nu era loc de mai bine!

ma suna Vadim-ze-best-friend (vai de voi, cei care asociati prenumele destul de intalnit pe la noi cu numele cretinului destul de intalnit pe la voi ). am vorbit numai tampenii cateva minute, timp in care el, omul de birou, isi rasfoia in fata editia proaspata a Monitorului Oficial sa vada daca nu s-a schimbat cumva ceva in legislatie care sa-i faca criza si mai greu de suportat in firma la care lucreaza………

……mi-a descoperit numele publicat la “lista persoanelor care si-au dobandit cetatenia romana”…….

la cat de perfect era totul, nu gasesc acum cuvintele care sa exprime starea mea de atunci. asa ca am tacut atunci.  am sa tac si acum.

m-am plans de nenumarate ori ca nu am descoperit adevarata fauna a romaniei. ma refer la elementele hardcore ale faunei. la ursi, la caprioare, la lupi, la mistreti, serpi, etc. toate in peisajul lor, salbatic, binenteles. ca de vazut mistret, am vazut. era impaiat. l-am si mangaiat putin. si iata ca dupa ce-am trecut de maiestuoasa sighisoara, am vazut in decurs de juma de ora, si iepure, si vulpe  (acestia nu cred ca stiau de prezenta celuilalt in zona, ca pareau calmi), dar mai ales, o familie de caprioare!  sublim. poetic. salbatic. frumos.       … veverite am vazut la porcosul palat Peles acum un an, vipere am vazut la Sarmisegetuza Regia acum 3 ani si am vazut si un bursuc (sau ce dracu era) lovit-mort-si-umflat pe marginea unui drum la un moment dat. or mai fi, dar nu-mi amintesc, probabil, pentru ca nu erau asa hardcore. pe lista de asteptari ramane mistretul, ursul si lupul, pe care, sincer sa fiu, imi doresc sa-i vad mai de la departare daca e sa se intample vreodata.

transmit salutari calduroase pe aceasta cale celui care m-a amenintat c-o sa vedem capre negre pe Retezat, si nu le-am vazut nici macar excrementele!!!! traiti-ar turismul montan, Bogdane, tot ajungi tu intr-o zi pe Valea Iadului!

povestea nu are un sfarsit foarte clar, pentru ca observatorul din mine s-a topit odata cu intrarea in Cluj. odata cu intalnirea lui Domi in forma de rotund. si s-a TOPIT de fapt, odata cu reintalnirea dragii mele, in forma de patrat.

r.a.t.b. goes lalala

tramvaiul 32 nu tine cont de ora sau de zi, nu tine cont de trafic sau de numarul inspaimantator de pasageri ce-l asteapta deloc cuminti in prima statie. pe 32 il doare-n cur, el are capat la UNIRII, frate!!! o tampenie de succes.

123 si 124, celebre pentru hotii de buzunare (si pentru o categorie de public mai “altfel” care se incapataneaza sa traverseze centrul chiar daca isi gestioneaza gospodariile pe undeva prin vitan) incep sa transmita acest virus domnului 104, care, vorba aia, e mai civilizat si cu respect de sine. 104 nu intelege ce i se intampla, dar i se intampla. prezenta exagerata a controlorilor nu face fata stafilococului preluat de la 123 si 124. bata-l vina!

foarte util e 133. pacat ca se trezeste inghesuit in trafic de mai multe ori pe traseu. la romana si la traian is da sufletul, saracul. btw, singura pipaiala de buzunare pe care am simtit-o vreodata pe pielea mea (pe buzunarul meu), a fost in 133! am fost nevoit sa fac o aterizare fortata la statia de la ASE ca sa nu fiu nevoit sa tin in autobus un speech de genul: “domnilor si doamnelor, cautati-va prin buzunare si posete si spuneti-mi, sunt singurul cetatean-fraier care a ramas fara telefon?!? i-am vazut, domle, i-am si simtit, dar era aglomeratie si ei au profitat de asta! erau si multi. n-aveam ce sa fac.” (din fericire, aterizarea fortata m-a scutit de genul asta de situatie penibila)

troleibus pe care scrie “vasile parvan”. toate, ca-s mai multe. toate au in componenta cate un “element” adormit si imputit, sau imputit si adormit. celebrul homeless urat mirositor. toata lumea il uraste, toti il comenteaza, dar nimeni nu se apropie. nimeni nu pune mana pe el sa-l scoata afara. nici cu binisorul, nici cu sutul in fund. tolerantul popor roman ! curajosul “element”-surpriza !

imi place sa merg de la eroilor la conservator cu ratb-ul. genial. rapid. confortabil. cu orice masina. problema e ca farmecul acestui tronson ar fi desavarsit daca ar fi de la eroilor pana la romana! dar in fata hilton-ului si a mnar-ului de cele mai multe ori traficul arata ca o maaaare parcare. adica parcarea de la hilton+parcarea bcu+parcarea “politicienilor”+calea victoriei, toate pline de masini in stationare. (recomand posesorilor de aparate foto foarte avansate, setate pe “auto”, sa urce pe un bloc inalt din zona si sa capteze aceasta imagine atat de reprezentativa pentru peisajul urban. si s-o posteze pe blog, urgent. dati-mi un link, sa ma conving inc-o data ca la statia ratb de la conservator este NECESARA o aterizare fortata).

de ce trebuie sa ametesti 178-ul cand ajunge si el, obosit, la capatul de la sala palatului? mi se pare foarte derutat saracul 178. si are si un traseu foarte lung si alambicat, sa-i puna cineva o lumanare. la “vii”.

311. frustratul din parcul auto ratb. il lasi sa ajunga pana aproape de orgasm,  la rosetti, dar in nici un caz, sa si ejaculeze glorios, trecand prin rotundul rond al universitatii! un baiat cuminte, de altfel, imi place de el, e prietenos si prietenul la nevoie se cunoaste, chiar daca este un labagiu notoriu printre ceilalti vecini de depou, ca mondenul 104, poliglotul 783 express, corporatistul 300 (un trist wannabe), satelitul 34  (care ar trebui adus la rangul fitzosului de 41) sau tanarul student 336 (si fratele lui mai mic, mare futangiu, 61).

drumul taberei. drumul taberei. drumul taberei. vai de capu meu. vai de capul lor!

r.a.t.b. goes lalala here

P. S.  si mai lasati-ma-n pace cu 313, 5, 117, 20, 22 si multi multi altii lipsiti total de personalitate!

p.s.mult.mai.important.      cel mai bun lucru care i s-a intamplat utilizatorului de ratb de la inventia ratb pana in ziua de astazi se numeste Mercedes Citaro

momentul zilei

se spune ca un moment bun de stat pe ganduri, de pus tara la cale, etc, este atunci cand speli vase. sau cand speli rufe (manual), sau cand faci curat (setat pe modul “slow”). se spune ca nu e bine sa initiezi activitati de genul asta atunci cand ai ganduri nefaste, atunci cand ti-e dor de cineva sau de ceva, atunci cand planurile de viitor se incapataneaza sa se “arate”, atunci cand optimismul ti-e direct proportional cu cantitatea de sare din cafeaua de dimineata.

se spune ca ce visezi (noaptea) se va intampla. dar invers.

pentru toate felurile de vise, si cele cu ochii deschisi, si cele cu ochii inchisi (si cu gura casacata si bale curgand), si cele de la volan, pe autostrada, si cele din timpul shopping-ului la carrefour… pentru orice fel de vise: asculta

caracterul cinematic al acestei melodii vine de la SF-urile prezente in visele mele. ca doar de asta sunt VISE!!!! sa nu tii cont de legile fizicii, sau ale chimiei. tii cont doar de cinematic.

rascoala

Lumea s-a rasculat.

Sefii s-au suparat si controlul au preluat.

Sefii s-au rasculat.

Lumea s-a calmat.

Totul brusc s-a transformat. Cum cacat ?

Pentru ca, totusi, e posibil sa n-am dreptate, contribui cu “oda viitorilor eroi” :

ps. ceva ce n-am mentionat. pentru ca am uitat. mai intai s-a votat.

injuratura

te calca cineva pe nervi? nu suporti un obiect? te-a deranjat gestul iubitei/iubitului?

roaga-ma (in privat) sa-i dedic o melodie scarboasa.

pac pac.

despre amodusoperandi

amodusoperandi este un pseudo-proiect cu nuante creative muzicale conceput pentru a-mi exprima parerea in felul meu despre ce cred eu ca merita un loc pe planeta asta. sau dimpotriva, despre ce nu merita un loc nici pe asta, nici pe alta planeta. am in plan mai multe legate de partea a doua. adica, ma voi manifesta mult mai usor si mai urgent legat de ceva ce NU-mi place, ceva ce ma enerveaza la culme. de exemplu:

stilul de muzica dub, automobilele kia, purtatorii de aparate foto (setate pe auto) pompoase la gat, cetatenii care ies la promenada pe trotuare aglomerate (cand exista parcuri pentru asta), mancarea foarte picanta, berea la 0,33 si multe multe altele, toate vor beneficia la momentul potrivit de cate o mica dedicatie muzicala din partea mea. instrumental.

binenteles ca vor exista “commenturi audio” si la lucruri pe care le plac, le admir si le respect… aici nu dau inca exemple, ele vor veni odata cu dedicatia. oricum, nu conteaza daca-mi place ceva foarte tare sau daca urasc de moarte altceva, important este ca toate acestea genereaza muzica. genial de-a dreptul !! e ca si cum te-ai uita la o poza cu capsuni pentru foarte mult timp, pana cand, in loc de parul de pe piept ti-ar aparea o tufa. de capsuni, normal. sau de bostan, depinde cat de bogata ai imaginatia si cat de des si stufos ti-e parul (in cazul femeilor, tre sa vin cu alt exemplu, caci la ele, cu siguranta, nu va rasari nici tufa, nici bostanu. clar. )

celelalte proiecte in care particip si ma implic sunt bine-mersi, nu va panicati gen: “this guy goes solo, wtf?”, asa cum s-a intamplat cu aparitia misteroasa discoballs cam in aceeasi perioada cu disparitia misterioasa travka.

legat de nume, pot sa spun doar ca-mi place, deocamdata, si ca mi-a venit cu foarte putin timp inainte de primul post pe acest minunat blog. este inspirat din una din replicile domnului Bill Nighy din filmul “the girl in a cafe”, dar, totusi, nu se detaseaza prea mult nici de la sensul juridic pe care-l are expresia. parca vad ca voi fi considerat in scurt timp un criminal (de babele lente de pe trotuare aglomerate ) . alte variante au fost si nu mai sunt: herculesviteazul.wordpress.com, tonomatuldpdv2.wordpress.com, felixthecat.wordpress.com (mi-a adus iepurasu un tricou cu el, ce coincidenta!!) si botezatus.wordpress.com dar asta din urma era luat de un psihopat din iasi, posesor de dunga rosie pe buletin, proaspat mutat in bucuresti, pazea, poate fi chiar in spatele tau acum!

ps. de fapt sunt eu in spatele lui acum! pazea de doua ori.

aproape ca-mi pare rau…

ca nu stiu inca ce si cum pe aici. eu vroiam doar sa ma manifest audio intr-un fel user-friendly. binenteles, neexperimentat cum sunt, acum totul pare ca un rahatzel facut din greseala de o pisica in gradina. timid, fara detalii. dar, in scurt timp, voi afla eu care-i reteta, cum sa postezi rapid (mi se pare o vesnicie), cum sa uploadezi un mp3 direct pe atotputernicul blog (varianta cu cont pe last fm ma cam scoate din sarite pe mine  si cu siguranta, nu numai pe mine)…

si, ca sa fiu de buna credinta, am o dedicatie muzicala si pentru cei care merg la teatru, nu doar la cinema. tot in sambata pastelui. la fel de comercial ca si prima. (de fapt numai din astea va voi servi in continuare, cat voi mai avea rabdare cu blogu si mofturile lui.) daca vreti sa ascultati altceva, ascultati altceva, utilizati device-uri ca i-pod, mp3 player, cd player, pick-up, etc. sau soft-uri de mici dimensiuni (si gratuite) ca winamp, windows media player, vlc player (pentru pretentiosii care asculta numa .flac), etc..

eu voi utiliza cu mandrie in continuare last.fm ca host pentru melodiile mele (si slagarele mele estivale) ! deocamdata atata mandrie ma pricep sa am.

linkul plin de mandrie

ps. as mentiona ca nu doresc sa aud commenturi cu pusu diacriticelor, buna organizare, bunele intentii si bunele maniere. deasemenea, influienta cubista a operelor nu este negociabila. ea pur si simplu este! (sau, ma rog, rombista, whatever) … sugestiile si reclamatiile le trimiteti in alta parte, va rog. insist.

introducere

pentru ca n-am suportat ideea de blog. pentru ca sa ma simt vinovat. pentru ca este sambata pastelui si vreau sa merg la cinema, iata o mica insulta la adresa celor care spun ca nu poti sa mergi la cinema si sa asculti muzica in casti. nu stiu cat o sa ma tina mintea si nici spatiul pus la dispozitie sa mai uploadez din cand in cand cate-o schita muzofonica. cum zicea tatal meu: “muzica si coregrafia apartine ansamblului Cioclej”, de-ar sti el cat de exotic le suna numele celor de la (tarafu’ din) Clejani acum, ar fi inregistrat de pe atunci numele (cu tot cu derivatii) la OSIM. oricum, cu el mai degraba discut o rupere de ape din ambulanta decat despre OSIM, asa ca ramanem la modusoperandi, un mutant necomercial pentru degustatorii de vin vechi si muzica (aproximativ) noua. si dupa cate vad, am dificultati mari de exprimare pe acest blog, cu toate ca ti se pun la dispozitie un milion de optiuni, html-uri, tag-uri si ma-sa pe gheatza, eu nu pot sa uploadez un amarat de mp3!!

deci, da, dupa ce-am scotocit pe tot blogu asta destept, am ajuns la o singura concluzie si la un ditamai linku:

http://www.last.fm/music/amodusoperandi/Album/wanna+go+to+the+cinema